E cineva atat de sarac incat sa nu mai poate sa-l ofere? Sau cineva atat de bogat incat sa nu mai aibe nevoie de el?
De ce am ajuns sa ironizam un gest atat de simplu…de curat…de frumos?....
Zambim cuiva care ne-a ranit ca sa-i aratam ca nu ne doare. Atat de stupizi suntem incat credem ca asa ii aratm indiferenta cu toate ca suntem perfecti constienti ca e fals…ca inca ne doare…poate mai tare decat suntem capabil sa acceptam.
Nu e trist ca am ajuns sa apelam la asemenea gesturi pentru a ne ascunde amaraciunea din suflet?Am ajuns in incapacitatea de a oferi un zambet sincer care ofera intr-adevar o incurajare pentru cineva.
Hai sa privim un copil care zambeste. A-ti vazut cat de sincer e zambetul pe care ni-l ofera ca recompensa atunci cand ne multumeste pentru o bucatica de ciocolata sau pentru o simpla plimbare prin parc?
Mai suntem oare in stare sa revenim la origini?
Sa fim in stare sa oferim un zambet din inima…sincer si curat fara nici un substrat?
Hai sa incercam acest lucru….si o sa fim surprinsi cat de mult poate sa ne schimbe viata si ce satisfactie poate sa ne ofere un zambet oferit din inima.
Zambeste….cu sufletul curat !
.jpg)
