vineri, 26 iunie 2009

Prea multe ganduri


E tarziu...liniste...intuneric....doar vantul imi rascoleste gandurile facandu-ma incapabila sa ma opresc la unul singur.
Azi sunt fericita si recunoscatoare pentru tot ce am !Ma uit in jur...sunt atatia oameni , copii, animale care sufera...fara sa pot face nimik pt ei. De as fi putin mai mare, de as avea posibilitatea sa ii ajut cumva, macar pt 5 minute sa le aduc zambetul pe buze...Dar intr-o zi asa va fi !
Ah....sunt in sesiune si sincer am obosit ! Mi-e sila de cursuri , toceala , examene....
Visez la vacanta....A-ti vazut-o pe undeva ? Stiti unde se ascunde ? Trimite-ti-o si pe la mine va rog !
Gata, va las....k nu ma simt in stare sa scriu...prea multe ganduri se lovesc....si nu iasa decat vanatai...

Va pooop pe toti

11 comentarii:

Geanina Codita spunea...

Draga mea,
poţi ajuta , poţi face oamenii să zâmbească. Uite , eu merg la spital, de Crăciun, cu pachete la copiii abandonaţi, pe trei dintre ei i-am botezat. Tot acest botez a avut o finalitate încredibilă. Aici , unde locuiesc eu, oraşul nu este foarte mare, şi se cam cunosc oamenii. Eu nu am făcut vâlvă despre acest botez, însă de la spital cineva a povestit şi s-a dus vestea, încât telefonul a început să sune, oameni care mă rugau să-i las să facă si ei acest gest. Din 3 copii până la uemă am botezat doar o feţiţă , restul oameni de bine. De ce am spus că a avut un final fericit, presa a scris, postul de radio a vorbit despre eveniment, iar părinţii care îşi abandonaseră copiii au venit să îi ia de la spital, să-i ducă acasă la EI. Se pot face foarte multe. Eu am încercat să fac mereu câte ceva, pentru societate, cât am reuşit, doar Bunul Dumnezeu ştie, dar se poate, asta vreau să spun. Eu nu voi uita niciodată de unde am plecat, nu uit niciodată să ofer iubire, nu uit niciodată de Dumnezeu. Sunt trei lucruri clare în drumul meu prin viaţă. Învaţă să fii stăpână pe propriile picioare şi nu altfel, restul este efemer. Dacă mâine m-aş căsători cu o persoană care nu mai stie numărul conturilor din bancă pentru mine nu ar fi o încântare. Conturile acelea nu sunt ale mele, eu trebuie să fac ceva să simt că nu fac umbră pământului degeaba. Sunt multe de spus, dar scuză.mă, nu ştiu ce-mi veni, poate ideile din postarea ta. Scuză-mă...
O seară frumoasă!

Orry spunea...

Vanatai scumpica?! Aoleeeeeeeeu! Nu!

iubita, putem face bine si niciodata nu suntem prea mici! Sa nu uiti asta niciodata!
Suntem puternici si avem posibilitati nebanuite! Numai pornmeste-te pe acest drum si ai sa vezi!
Alege o persoana pe care doresti sa o ajuti!
Fa-i bine din suflet cu muuuult suflet! Vei reusi cu siguranta!
Apoi, treci la urmatoarea persoana! Si asa mai departe ....

Nu incerca sa ajuti o masa mare de oameni ... atunci devenim mici! .......
prea mici ....
fricosi....
neputinciosi ....

Fa un lucru mic care sa devina mai tarziu mare ... actiunea ta va deveni cunoscuta daca e facuta cu suflet, apoi apreciata de cei din jurul tau, adoptata de unii oameni si uite asa ... fapta buna se transforma in ceva maret!

Suntem puternici!
Capul sus!

Cristian Lisandru spunea...

Gânduri care se lovesc unele de altele, rezultatul fiind vănătăi... de gânduri... Hai că mi-a plăcut!

Jacqueline Maru spunea...

Geanina:

E frumos tot ceea ce ai facut pt acei copii si sunt convinsa k nu te-ai oprit la asta.
Si eu am facut ceva asemanator, intr-un an , de Craciun , impreuna cu niste oamnei minunati am stans fonduri si am facut pachete pt o casa de copii.Vreau sa iti spun k a fost fantastica seara dinaintea Ajunului, cand acasa, impreuna cu Orianda am facut fiecare pachet in parte. 60 in total, iar in dimineata Ajunului am fost sa le ducem.Am asistat la spectacolul pregatit pt noi, cei care am fost pt ei, in anul acela Mos Craciun.In momentul in care le-am impartit pachetul la fiecare copil in manutza am trait ceva minunat.Am simtit fericirea fiecaruia iar entuziasmul de pe fata lor m-a dat gata. Nu se compara cu nimik.Cred k a fost unul dintre cele mai frumoase momente din viata mea.
Dar cand am scris pe blog, ma refeream la altceva.Nush...in ziua aia, am vazut ataia copii cu malformatii, atatia oameni cu dezabilitati incat m-am simtit atat de recunoscatoare pt k sunt intreaga si totodata neputincioasa in a face ceva pt ei.Am vazut tristetea in ochii lor, neputinta....Nush...

Jacqueline Maru spunea...

Orianda ....

Asa e suntem puternici si totodata slabi.Avem in permanenta nevoie de ajutotui lui Dumnezeu pt a-i putea ajuta pe altii.
Da ! Sunt sigura k asa trebuie inceput, cu cate o persoana in parte.Luand fiecare lucru in parte cu siguranta putem face mai multe.
Astept sa imi termin faculta si o sa ma apuc de o gramada de chestii....O sa imi iau multi copii in grija....Hmm....abea astept !
Te poop

Jacqueline Maru spunea...

Cristian...

:))) Asa mi-a venit la 12 noapte.Asa simteam k se intampla. Ma bucur k ti-a placut !

La o recitire frumosa !

Geanina Codita spunea...

Să nu uităm să dăruim. Darurile bucură sufletul, iar noi vom zâmbi mereu.

O duminică frumoasă!

elena marin-alexe spunea...

Sa ai succes la examene.Cred ca tristetea nu face casa buna cu tineretea, asa ca lasa-ti inima sa cante si porneste la drum, brat la brat cu bucuria. Fii binecuvantata!

Miriam spunea...

Revin cu un surâs şi cu întrebare nouă: ,,Care este valoarea unui surâs, a unui zâmbet în relaţiile umane?" Te aştept cu răspunsul tău aici: http://psalmdedor.blogspot.com/2009/07/care-este-valoarea-unui-suras-unui.html Îţi doresc o zi plină de zâmbet!

flavius spunea...

servus...
cit de bine ai spus cum gindurile se lovesc si lasa... vinatai :)
toate cele bune!

Geocer spunea...

Hai ca acum trebuie sa fi sosit vacanta si pe la tine.

 

Designed by Simply Fabulous Blogger Templates